Elegie de toamna
Este toamna iar,
Si sufletul
imi este iar
acelasi vechi
hoinar spre alb,
prea vesnic
si firav
ce caut infinitul
intr-un timp
prea grav .
Si pasii azi
ma duc tarziu
prin parc,
printre copacii
dezgoliti
ce-mi amintesc
de chipul tau
tacut
Cand toamna
astazi iar
a inceput .
(Buc. 27 Sept. 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu